știm amândoi din experiența asfaltului turnat iarna
că niciun drum nu durează atunci când
ploaia din el se trezește dintr-o dată captivă
într-un corp de bărbat


lucrurile sunt ca și oamenii
se strâng tot mai mult în jurul propriului
ca niște pantaloni dintr-un material îndoielnic
care au fost aruncați cu forța într-un tsunami
până au rămas îngrozitor de scurți
iar pe lângă toate astea
te rog să mă crezi
moartea noastră este doar un paravan
pentru cei care vor să scape
de luciditatea lor asumată
așa că hai
hai să ne aruncăm amândoi din toate puterile
în spatele blocului
jos de tot
până în locul de unde restul carnivor al etajelor
care au rămas mute de uimire deasupra noastră
vor înceta pur și simplu
să existe